ALIMENTATOR FĂRĂ TRANSFORMATOR, CU CONDENSATOR DE SUPRIMARE

Schema alimentatorului se prezintă în figura 1.14.a. Convertorul este reprezentat prin multivibratorul realizat cu amplificatorul operaţional (AO) K544UD1B (CI1) şi cu amplificatorul de putere (AP) ce foloseşte tranzistoarele T, şi T2. Tranzistoarele AP funcţionează în regim de comutaţie, fără curent de repaus. Frecvenţa oscilaţiilor generatorului convertorului este egală cu 20 Hz şi este determinată de valoarea produsului R4 C5. Simetria oscilaţiilor (meandre) se stabileşte cu R2 (ajustabil). Tf este un transformator de impulsuri cu înfăşurarea primară având o singură secţiune; de aceea, nu este necesară operaţiunea anevoioasă de bobinare cu două conductoare. Tranzistoarele T, şi T2 în stare de saturaţie disipă o putere mai mare de 0,03 W. Diodele stabilizatoare de tensiune (DST) D814D îndeplinesc funcţia de stabilizator de tensiune paralel (D5, D6). Tensiunea de stabilizare a acestora este de 12 V, curentul minim de stabilizare este de 3 mA, iar cel maxim, de 24 mA. Singurul element al convertorului care poate fi calculat este Tf. Totuşi, determinarea parametrilor acestuia, prin metode de calcul pur, este imposibilă.
Aşa-zisele metode de calcul implică determinarea experimentală a unui număr de parametri iar precizia de calcul nu este mai bună de ± 20%. Pentru efectuarea unor calcule precise este necesar să se bobineze pe conducta magnetică disponibilă înfăşurările respective şi, în condiţii de sarcină nominală, să se măsoare tensiunile ce se obţin, precum şi alte caracteristici. Dependenţa tensiunilor de ieşire ale convertorului de tensiunea reţelei se prezintă în figura 1.14.b. Cu linie continuă se reprezintă tensiunea corespunzătoare sarcinii minime, iar cu linii întrerupte, în cazul sarcinii maxime (măsurată între punctele a - c şi d - e din figura 1,14.b). Componentele alimentatorului se montează pe un cablaj imprimat din sticlotextolit simplu placat de grosime 1,5 mm (figura 1.14.c).
în calitate de condensator de suprimare (C,) se recomandă condensatoare cu lac metalizat, deoarece acestea pot lucra la tensiunea alternativă cu frecventa de 50 Hz, egală cu cea nominală marcată pe corp. C2 şi C3 sunt condensatoare cu oxid. Celelalte condensatoare sunt ceramice. Toate rezistoarele fixe sunt cu peliculă metalică. Transformatorul Tf se bobinează pe un inel 16 x 10 x 4,5 din ferită. înfăşurarea I are 100 spire din conductor de cupru emailat cu email de viniflex 0 0,25 mm. înfăşurarea II are 2 x 130 spire 0 0,12 mm (bobinată cu două conductoare). înfăşurarea III are 115 spire, 0 0,15 mm. Prima înfăşurare este izolată de înfăşurările secundare prin două straturi de peliculă de ftoroplast de grosime 0,05 mm. înfăşurările secundare sunt izolate una de cealaltă prin două straturi de ftoroplast Diametrul conductorului înfăşurării primare nu se alege pe baza densităţii de curent admisibile, ci din considerentele uşurării bobinării (într-un strat se dispun exact 100 spire din conductorul utilizat). Diametrul acestuia poate fi mai mic, de exemplu 0,16 mm.
Condensatorul C, şi transformatorul Tf se încleiază direct de placă folosind smoală epoxidică. Toate diodele stabilizatoare de tensiune, precum şi R7 şi R8, se dispun pe placă în poziţia verticală. Alimentatorul, realizat ireproşabil, nu necesită vreun reglaj. Trebuie însă, cu ajutorul lui R2, să se stabilească simetria oscilaţiilor generatorului. Pentru aceasta, la ieşirea sursei de +12 V se conectează un rezistor de 1,5 kOhmi (echivalentul sarcinii) şi, cu semireglabilul R^ se stabileşte, la osciloscop, amplitudinea minimă a pulsaţiilor de la ieşirea generatorului. Dacă nu dispunem de un osciloscop, se stabileşte tensiunea maximă la ieşirea generatorului cu ajutorul voltmetrului.
în figura 1.14.d se prezintă schema unei variante de amplificator de impulsuri. Deşi are două tranzistoare în plus, merită atenţie.
Datorită etajului de amplificare suplimentar, fronturile (anterior şi posterior) impulsurilor pe înfăşurările Tf devin mai abrupte (0,3 jos,- respectiv 0,4 ps) şi, în consecinţă, amplitudinea pulsaţiilor tensiunii redresate la ieşirea alimentatorului este aproximativ de două ori mai mică decât în cazul alimentatorului realizat conform schemei din figura 1.14.a. Pulsaţiile cu frecvenţa de 100 Hz ale tensiunii de reţea redresate, pătrund la ieşirea convertorului, modulând oscilaţiile de ÎF .
Amplitudinea acestor pulsaţii la ieşirea sursei de ±15 V este de 0,17 V, iar la ieşirea sursei de 12 V, de 0,15 V.
Amplitudinea pulsaţiilor - atât a celor de ÎF, cât şi a celor cu frecvenţa reţelei - poate fi micşorată până la 0,02 V, conectând la ieşirile surselor drosele având inductivitatea de 220 pH şi condensatoare cu oxid de capacitate 10 pF. Pulsaţiile de ÎF ale sursei bipolare pot fi în general eliminate (reduse sub 1 mV) dacă la ieşirea acesteia se conectează un filtru realizat conform schemei din figura 1,14.e.
Droselul L, are circuitul magnetic E4x4 din ferită, iar înfăşurarea sa se realizează din două conductoare de cupru izolat cu email rezistent, PEL 0,21, până la umplerea carcasei. în încheiere, se recomandă - în scopul măririi siguranţei în funcţionare a alimentatorului descris - ca, în circuitul de intrare, în serie cu Ct, să se conecteze un rezistor de
10.. .15 Q care să limiteze curentul său de încărcare în momentul cuplării la reţea. De asemenea, este util ca, în paralel cu acest condensator, să se conecteze un rezistor de 1 MQ pentru descărcarea, C, după decuplarea alimentatorului de la reţea.