Montajele cu senzor de atingere există în multe variante; ele îşi au propriile avantaje şi dezavantaje. Acest montaj se caracterizează în special prin faptul că îi este suficient un senzor cu un singur punct de contact şi de aceea prezintă o mare fiabilitate. Trebuie menţionată în plus separarea galvanică între contactul de atingere şi montaj, separare care, desigur, necesită condensatoare de cuplaj cu rezistenţă mare la străpungere. Datorită valorilor mici ale capacităţilor, costurile rămân totuşi reduse.
valorii nominale a amplitudinii semnalului la intrarea lui N1.
La atingerea senzorului, capacitatea mâinii constituie o punte către masă pentru semnalul de 1 MHz, astfel încât tensiunea semnal la intrarea lui N1 scade mult. Deoarece această intrare este legată în plus cu tensiunea de alimentare prin R3, la ieÅŸirea lui N2 apare acum un „1" logic.
Montajul propriu-zis este construit cu inver- soarele N1 şi N2. în stare de repaus, la intrările lui N1 există un semnal de 1 MHz produs de oscilatorul N3/N4. Cele două condensatoare de cuplaj C2 şi C3 nu au nici o influenţă asupra
După eliberarea contactului, semnalul de 1 MHz încarcă pe C4 prin D1, astfel încât ieşirea
lui N2 revine după scurt timp în starea „O” logic.
în cazul mai multor contacte (taste), este suficient să se construiască un singur oscilator şi să se lege restul montajului la punctul A.
Un dezavantaj al acestei versiuni de comutator cu senzor de atingere este faptul că semnalul de 1 MHz poate perturba receptoarele radio şi alte asemenea aparate sensibile atunci când acestea sunt amplasate în apropiere.
Pentru alimentare putem folosi orice sursă cu tensiunea cuprinsă între 3 ... 15 V; curentul absorbit rămâne sub 1 ... 2 mA. Este absolut suficientă o stabilizare simplă cu o diodă Zener.
Atunci când contactul de atingere este astfel construit încât el însuşi constituie o capacitate relativ mare spre masă, trebuie aleasă o valoare relativ mare pentru C2.
(A. M. Bosschaert)
Trimiteți un comentariu