Scheme Electrice

     Unul dintre cele mai comune tipuri de rezistențe variabile este potențiometrul. Potențiometrul sau "vasele" sunt trei dispozitive terminale, utilizate pentru a varia rezistența într-un circuit. Ne-am ocupat în profunzime de acest subiect, în articolul nostru "potențiometre", dacă doriți să aflați elementele de bază ale unui vas, acest articol vă va fi de folos. Ghivecele care sunt disponibile în ziua de azi variază în funcție de funcționare. Unele sunt operate mecanic, în timp ce unele sunt controlate digital.

Potențiometru digital

Înainte de a continua, trebuie să examinăm rapid modul în care funcționează un potențiometru.

Cum functioneaza un potentiometru digital ?

     În general, un potențiometru are un material rezistiv pe care se mișcă un contact. Acest contact mobil controlează rezistența oferită de potențiometru. Un potențiometru, după cum știm, are trei terminale, un terminal pozitiv, o masa și un terminal de reglaj. Poziția reglajului determină rezistența potențiometru. Pentru a înțelege functionarea acestuia, urmariti figura de mai jos.

Potențiometru - Functionare

     Uită-te la figura de mai sus. Ce vezi, un simplu rezistor? Ei bine, este mai mult de atât. Numerele 1, 2, 3 de aici indică numerele terminalelor. Terminalul 2 indică terminalul reglajului.Partea rezistivă dintre bornele 2 și 3  este rezistența efectivă a potențiometrului. Deci, în conformitate cu aceasta, rezistența efectivă a potențiometrului, pentru primul caz, în cazul în care terminalul 2 este mai apropiat de terminalul 1, este mai mare decât cel pentru cel de-al doilea caz (terminalul 2 mai apropiat de terminalul 3).

     Acum, cum să schimbați poziția regrajului? s-ar putea să întrebati. Mișcarea reglajului poate fi controlată mecanic sau digital. Această diferență în controlul reglajului ne duce la clasificarea potențiometrului în potențiometru mecanic și potențiometru digital.

Figura de mai jos prezintă o schemă a unui potențiometru mecanic și digital.

Mai întâi, să vedem ce au in comun celor două:

Structura de bază : Ambele au trei terminale și un element rezistiv, peste care se mișcă terminalul în mișcare.
Natura reglabilă : Rezistența ambelor tipuri de potentiometre poate fi ajustată dupa nevoia circuitului și oferă o gamă largă de rezistențe.
Acum, dacă ele sunt similare în ceea ce privește structura și natura, care este diferența dintre cele două?

Ei bine, cea mai mare diferență dintre cele două este în secțiunea lor de control.
Secțiunea de control nu este decât o parte a potențiometrului care controlează poziția reglajului.
      În potențiometrul mecanic, mișcarea reglajului se face manual sau putem spune fizic. În potențiometrul digital, actionarea reglajului este electronica și mișcarea reglajului este controlată de semnale controlate digital, de obicei date de un calculator sau de un microcontroler.

Tipurile și funcționarea unui potențiometru mecanic au fost deja discutate în articolele noastre "potențiometre". Aici, în acest articol, ne vom ocupa de funcționarea potențiometrelor digitale și de avantajele acestora față de vasele mecanice.

Ce este un potențiometru controlat digital?

     Un potențiometru digital sau un digiPOT (Potențiometru electronic) așa cum se numește în mod obișnuit poate fi considerat o versiune digitală a potențiometrului mecanic sau a unui reostat. Oferă aceleași funcții analoge ca un reostat sau un potențiometru care controlează curentul sau tensiunea.           Acesta este controlat prin protocoale digitale cum ar fi I 2 C, SPI și protocoalele de bază în jos și cu buton.
     Acest dispozitiv permite un proces de calibrare mai robust și mai rapid, cu bruiaje de tensiune mai mici.

Cum diferă potențiometru digita de potențiometru tradițional?

1.Construcția:

      De cele mai multe ori, potențiometrul digital este construit dintr-un circuit integrat al scării rezistente. Aici, la fiecare pas, există un comutator care îl conectează la ieșirea potențiometrului. Atunci când se selectează un anumit pas, rezistența efectivă se calculează de la acel punct la masa. Deci, evident, numărul mai mare de pași va fi mai mare, un număr mai mare de valori va fi disponibil în potențiometrul digital (care este un interval mai mare de valori de rezistență oferite de potențiometrul digital). Acum puteți avea întrebări cum determinăm numărul de pași, cum ar fi Care este totalul numărului de pași într-un potențiometru digital? Răspunsul este simplu, un bit de valoare, indica numărul de pași ai scării rezistorului, adică dacă un potențiometru digital are N număr de biți, înseamnă că 2 la puterea N trepte sunt disponibile. De exemplu, un număr de biți 8 indică faptul că există 2 la puterea 8 = 256 pași. Acest număr de biți se numește și rezoluția potențiometrului digital. Rezoluția cea mai frecvent utilizată este de 8, 5 și 10 biți.

     O altă metodă pe care este construit un potențiometru digital este convertorul digital la analog, dar nu este la fel de comun ca circuitul de rezistență a scării.

2. Memoria

     Deoarece potențiometrul controlat digital este un dispozitiv digital, trebuie să aibă un fel de memorie? În general, potențiometrele digitale utilizează o memorie volatilă, ceea ce înseamnă că atunci când sunt deconectate, acestea vor pierde informațiile anterioare și vor reveni la o valoare implicită atunci când sunt alimentate. Aceste dispozitive, prin urmare, face uz de FPGA sau microcontrolerul la care sunt interfațate, pentru a stoca ultimele poziții.
Cu toate acestea, există unele potențiometre digitale care utilizează și memorii non volatile. Aici, ultimul pas este păstrat  in memorie chiar dacă este oprita alimentarea acestuia.

3. Secțiunea de control

     Știm că secțiunea de control a potențiometrelor digitale este ceea ce o face diferită de potențiometrele tradiționale (sau potențiometrele mecanice). Să aruncăm o privire asupra a ceea ce se întâmplă într-un sistem de control al potențiometrelor digitale.
     Figura arată controlul unui potențiometru electronic tipic.


     În circuitul de comandă al majorității potențiometrelor se utilizează o magistrală sincronă sau asincronă. În afară de magistrala serială, unele vase folosesc și comenzi logice de comandă sau panouri frontale.

     Acestea sunt principalele caracteristici ale DPP care o deosebesc de potențiometrul tradițional.
Acum, puteți vedea cum sunt potențiometrele mecanice și digitale diferite unul față de celălalt.
Circuitul Potențiometrului digital V / S mecanic

Rezistența reglajelor:
Potențiometre mecanice: Rezistență neglijabilă
Potențiometre digitale: rezistența este de aproximativ 100Ω.

Potențiometre mecanice: independente și bine controlate,fizice.
Potențiometre digitale: În funcție de semnalele de comandă de intrare cu o toleranță de 20%. Deși raportul dintre pozițiile reglajelor este constant.

Interfață:
Potențiometre mecanice: O interfață mecanică bine controlată, adică poziția ștergătorului este controlată fizic de mâini.
Potențiometre digitale: controlat în cea mai mare parte de microprocesoare, butoane sau cele mai comune interfețe de bus serial, cum ar fi I 2 C, SPI sau Asynchronus

Aplicații

    Pentru orice aplicație în care un parametru trebuie să fie reglat, reglat sau controlat, utilizarea circuitului potențiometrului digital este o alegere bună. Iată câteva dintre aplicațiile de mai jos:

Pentru a controla tensiunea, curentul, factorul Q etc într-un circuit electric.
Pentru a modifica rezistența într-un circuit analogic.
Pentru a regla volumul în difuzoare și alte aparate.
La joystick-uri, controlul motorului și caliberarea automată
Pentru a regla luminozitatea și contrastul pe ecranele LCD
Regulator de tensiune
Circuitul de referință automată a senzorului
Convertor I la V programabil
Gain Control automat

Fotorezistorul

      În timp ce mergeți pe străzi seara, observati vreodată cum se aprind automat luminile stradale pe măsură ce începe să devină mai întuneric? Această pornire automată a luminilor stradale se datorează prezenței unui circuit cu un tip rezistor variabil special. Valoarea  acestui rezistor variabil depinde de cantitatea de lumină care cade pe acesta.
     Un astfel de rezistor este denumit fotorezistor, iar în acest articol vom discuta despre unele aspecte ale acestuia.

Ce este un fotorezistor?

     Fotorezistor este combinația de cuvinte "foton" (adică particule de lumină) și "rezistor". Asa cum spune si numele său, un fotorezistor este un dispozitiv sau putem spune un rezistor dependent de intensitatea luminii. Din acest motiv, ele sunt, de asemenea, cunoscute ca senzori de lumina.
Deci, pentru a defini un fotorezistor într-o singură linie putem scrie:

"Fotorezistorul este un rezistor variabil a cărui rezistență variază invers proportional cu intensitatea luminoasa"

     Din cunoștințele noastre de bază despre relația dintre rezistivitate (abilitatea de a rezista la fluxul de electroni) și conductivitatea (capacitatea de a permite fluxul de electroni), știm că ambele sunt diametral opuse si invers proportionale una alteia. Astfel, atunci când spunem că rezistența scade atunci când intensitatea luminii crește, aceasta înseamnă pur și simplu că conductivitatea crește odată cu creșterea intensității luminii care se află pe fotorezistor sau pe senzorul de lumina, datorită unei proprietăți numită fotodiactivitate a materialului din care este confectionat.

Prin urmare, aceste fotorezistoare sunt de asemenea cunoscute ca celule fotoconductive sau doar fotocelule.
Ideea fotorezistorului sa dezvoltat când fotoconductivitatea în seleniu a fost descoperită de Willoughby Smith în 1873. Au fost apoi făcute multe variante ale dispozitivelor fotoconductive.

Fotorezistor

Simbolul fotorezistorului

     Pentru a reprezenta un fotorezistor într-o diagramă de circuit, simbolul ales a fost acela care ar indica ca acesta să fie un dispozitiv dependent de lumină, împreună cu faptul că acesta este un rezistor.

2a

2b

 









  În timp ce cea mai mare parte simbolul utilizat este arătat în figura 2a (două săgeți indicând un rezistor), unii preferă să acopere rezistorul într-un cerc ca cel prezentat în figura 2b.

Principiul de funcționare al unui fotorezistor

     Pentru a înțelege principiul de funcționare al unui fotorezistor, hai să ne readucem aminte puțin despre electronii de valență și electronii liberi.

      După cum știm că electronii de valență sunt cei aflați stratul orbital exterior al unui atom. Prin urmare, acestea sunt legati slab de nucleul atomului. Aceasta înseamnă că si numai o cantitate mică de energie este necesară pentru ai scoate de pe orbita.
     Electronii liberi, pe de altă parte, sunt cei care nu sunt atașați de nucleu și, prin urmare, liberi să se miște când se aplică o energie externă cum ar fi un câmp electric. Astfel, când o anumită energie face ca electronul de valență să iasă din orbita exterioară, acționează ca un electron liber; gata să se miște ori de câte ori se aplică un câmp electric. Energia luminoasă este folosită pentru a transforma electronul de valență intr-un electron liber.
     Acest principiu fundamental este folosit în fotorezistor. Lumina care cade pe un material fotoconductiv este absorbit de acesta, care la rândul ei face o mulțime de electroni liberi de electroni de valență.

Figura de mai jos prezintă principiul de deplasare al acestora:

Fotorezistor - Principiul de functionare

     Pe măsură ce energia luminii ce cade pe materialul fotoconductiv crește, crește numărul de electroni de valență care câștigă energie și părăsesc legătura cu nucleul. Acest lucru duce la un număr mare de electroni de valență care se deplasează la banda de conducție, gata să se deplaseze cu aplicarea oricărei forțe externe (cum ar fi un câmp electric de exemplu).
     Astfel, pe măsură ce crește intensitatea luminii, crește numărul de electroni liberi. Aceasta înseamnă creșterea fotoconductivității care implică o scădere a rezistivității foto a materialului.

    Acum că am elucidat mecanismul de lucru, am ajuns la ideea că un material fotoconductiv este utilizat pentru construirea unui fotorezistor. În funcție de tipul de material fotoconductiv, fotorezistoarele sunt de două tipuri. O scurtă introducere este prezentată în secțiunea următoare.

Tipuri de fotorezistoare

     Un fotorezistor este în general fabricat dintr-un material semiconductor care este folosit ca element rezistiv fără nici o joncțiune PN. Acest lucru face ca fotoresistorul să fie un dispozitiv pasiv. Cele două tipuri de fotorezistoare sunt:

Fotorezistorul intrinsec :
     După cum știm, intrinseca este adesea menționată pentru un semiconductor (în acest caz un material fotoconductiv) care este lipsit de orice alterare sau impuritate adaugata(sau aditiv). Acest lucru înseamnă că materialul fotoconductiv, utilizat pentru a construi acest fotorezistor, implică excitarea sarcinilor de la benzile de valență la banda de conducție.
Fotorezistor extrinsec:
     Rezistoarele fotorezistente exterinseci au materiale semiconductoare cu o anumită impuritate sau putem spune că sunt dopate, pentru o mai bună eficiență. Impuritățile de dopanți ar trebui să fie superficiale și nu trebuie ionizate în prezența luminii. Materialul fotoconductiv utilizat pentru acest fotorezistor implică excitarea purtătorilor de sarcină între o impuritate și banda de valență sau o bandă de conducție.
     Acum că am acoperit mecanismul și tipurile, trebuie să aveți o idee despre cum funcționează un fotorezistor. Cu toate acestea, o întrebare poate apărea: Cum să conectam fotoresistor într-un circuit simplu?

Să vedem un exemplu de mai jos, care are un circuit cu fotorezistor foarte simplu.

		Circuit fotorezistor de bază

     Figura de mai jos prezintă o diagramă de bază a folosirii unui fotorezistor. Are o baterie, un fotorezistor și un led. Această configurare ajută la înțelegerea comportamentului fotorezistorului când este supus unui câmp electric.

CAZUL 1: Nu există nici o lumină pe fotoresistor (de exemplu, ați acoperit complet fotoresistorul (sau fotocelula))

Puteți ghici ce se întâmplă?

     Nu există nicio lumină pe care fotorezistorul să o absoarbă; prin urmare nu se generează electroni liberi. Aceasta înseamnă că, chiar dacă fotorezistorul este supus unui câmp electric, nu există electroni liberi care să se miște și să puna in miscare fluxul de curent.
     Ce înseamnă acest lucru? Da, înseamnă că opoziția față de fluxul de curent este ridicată sau putem spune că rezistența sa este foarte ridicată.

Va lumina becul LED? Evident, NU, deoarece nu circulă curent prin circuit.

CAZUL 2: Lumina cade pe fotorezistor

Este ușor de ghicit acum, nu?

     Aici sunt fotoni care cad pe fotorezistor, deci energia luminoasă necesară pentru a crea electroni liberi este absorbită de acesta. Acum, deoarece fotorezistorul este conectat la baterie, electronii liberi încep să se miște deoarece acum sunt supuși unui câmp electric. Prin urmare, putem spune că un curent strabate circuitul.

Deci, ce presupune acest lucru despre rezistența fotorezistorului?

Da, ai ghicit bine; acest lucru implică faptul că rezistența a scăzut semnificativ permițând fluxul de curent în circuit.
Astfel LED-ul se va aprinde în acest caz.

Secțiunea următoare vă permite să înțelegeți utilizările și aplicațiile comune ale unui fotorezistor.

Fotorezistor - Utilizări și aplicații

-Luminile stradale cu aprindere automata:

     Una dintre utilizările proeminente ale fotorezistorului pe care le experimentăm în viața de zi cu zi se afla în circuitele de iluminare automată a străzilor, după cum deja a sugerat paragraful introductiv. Aici sunt folosite astfel într-un circuit prin care luminile stradale se aprind pe măsură ce începe să se întunece afara și se opresc dimineața cand se lumineaza din nou.
     Unele dintre fotorezistoare sunt utilizate în unele dintre articolele de consum cum ar fi contoarele de lumină, senzorii de lumină, cum ar fi proiectele robotizate , radiourile cu ceas etc.
     Ele sunt, de asemenea, considerate un bun detector de lumina infra-roșu și, prin urmare, găsesc aplicații în astronomia în infraroșu.

Cu aceasta idee ajungem la concluzia articolului, să reluăm ceea ce am învățat în acest articol.

Fotoresistorul pe scurt

• " Foton " + " Resistor " = Fotorezistor : Un tip special de rezistor variabil a cărui rezistență depinde de intensitatea luminii care se cade pe el.
• Alte denumiri: Fotoconductor, Fotocelula, Rezistor dependent de lumină (LDR)
• Willoughby Smith: Primul om de știință care a descoperit fotoconductivitatea în seleniu (un semiconductor)
• Construcție: Este fabricat din material semiconductor, care este fotosensibil. Nu au nici o joncțiune PN.
• Principiul de lucru: Când lumina cade pe materialul fotosensibil (sau pe fotorezistor), electronii de valență absorb energia luminii și se desprind de nucleu pentru a deveni electroni liberi. Acești electroni conduc la curgerea curentului când se aplică o forță exterioară ca un câmp electric.
• Aplicații:Cele mai frecvente aplicații în circuitele de iluminare stradală automată și alte elemente de consum cum ar fi contorul de lumină, senzorul de lumină etc.

Definitia Fotorezistorului asa cum apare in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane:

• FOTOREZISTÓR, fotorezistoare, s. n. Dispozitiv semiconductor a cărui conducție variază în raport cu iluminarea. – Din engl. photoresistor.

sursa: DEX '09 (2009)  adăugată de LauraGellner  acțiuni

• FOTOREZISTÓR, fotorezistoare, s. n. Material a cărui conducție variază în raport cu iluminarea. – Din engl. photoresistor.

sursa: DEX '98 (1998)  adăugată de zaraza_joe  acțiuni

• FOTOREZISTÓR s. n. material a cărui conducție variază în funcție de iluminare. (< engl. photoresistor)

Cuprins

• 1 Introducere în Stabilizator:
• 2 Ce este un stabilizator de tensiune?
• 3 De ce sunt necesare stabilizatoare de tensiune?
• 4 Cum funcționează stabilizatorul de tensiune?
• 5 Tipuri de stabilizatori de tensiune
• 5.1 Stabilizatoare de tensiune tip releu
• 5.2 Stabilizatoare de tensiune controlate cu servomecanism
• 5.3 Stabilizatoare de tensiune statică
• 6 Diferența dintre stabilizatorul de tensiune și regulatorul de tensiune
• 7 Cum să alegeți un stabilizator de tensiune dimensionat corect?

Introducere

Diferența principală dintre nul, masa și impamantare?

Simbol Impamantare

     Pentru a înțelege diferența dintre nul, masa și impamantare, trebuie să înțelegem mai întâi intelesul acestor notiuni.

Nul

Conexiuni Nul

     Nulul este calea de întoarcere pentru un circuit de curent alternativ care ar trebui să transporte un curent  în mod normal. Acest curent poate sa apara din mai multe motive, în primul rând datorită dezechilibrului de fază și de ceva timp datorită armonicelor.
     S-ar putea să existe și alte motive,insa amplitudinea acestui curent este în fracțiune fata  de curentul de fază și în puține cazuri acesta poate ajunge sa fie mai mare sau chiar dublu fata de acest curent. Deci, firul nul este întotdeauna considerat a fi încărcat (în circuit activ ). Acest fir nul este dat la masă (prin împamantareare) pentru a face cel de-al doilea terminal al firului nul sa aibe potențial zero.

Impamantare sau masa

Impamantare sau masa.

     Impamantarea sau masa reprezintă termenii folositi atunci cand ne referim la  siguranța împotriva scurgerilor de curent sau a curenților reziduali din sistem prin intermediul celui mai usor traseu de rezistență. În timp ce faza și nulul sunt conectate la cablajul principal, impamantarea poate fi conectata la carcasa  un dispozitiv sau echipament sau la orice sistem care, în condiții normale, nu transportă curent, dar în caz de defecțiune a izolației, se presupune că are un curent mic.
     Acest curent nu vine direct din conductorul de fază, ci provine din legături secundare care nu erau în contact cu sistemul aflat sub tensiune în stare normală. Acest curent este de obicei mult mai mic decât curentul de fază și mai ales este în ordinea mA. Dar acest curent de scurgere este suficient de puternic pentru a ucide pe cineva sau poate sa produca un incendiu. Un astfel de curent este directionat pe  o cale de rezistență scăzută și trimis spre impamantare prin intermediul unui fir de îmimpamantareare .
Din cauza diferențelor de utilizare in circuite, nu se amestecă niciodată nulul cu impamantarea. Cu toate acestea, ambele ajung la impamantate(desigur, procesul poate fi diferit). Dacă ambele vor fi amestecate, atunci firul de îmimpamantareare care nu ar trebui să poarte vreun curent în stare normală, poate avea unele sarcini și va deveni periculos.

Bine de stiut:

Diferența dintre nul și impamantare.
Nu există altfel  diferente între Masa și Impamantare, acești termeni au acelasi inteles .
Îmimpamantarea este cuvântul obișnuit utilizat pentru legarea la impamantare în standardele nord-americane, cum ar fi IEEE, NEC, ANSI și UL etc. în timp ce Masa este utilizat în țările europene și în standardele BIA precum IS și IEC etc.
Cuvintele Masa și Impamantare sunt sinonime. Ambele sunt cuvinte sunt utilizate pentru același lucru.

   

   Defectele din cablurile electrice sunt unele dintre principalele cauze ale întreruperii fluxului de alimentare la sarcină și pot deveni, de asemenea, pericol de siguranță sau de incendiu.

Depistarea defectelor din blurile electrice - Introducere

     Efectul unui cablu  avariat depinde de tipul și amploarea defecțiunii. Unele defecțiuni ale cablurilor reduc cantitatea de energie care ajunge la sarcină, în timp ce un cablu deschis va întrerupe complet alimentarea consumatorilor din secțiunea afectată.

     Metoda utilizată pentru a testa cablurile de alimentare cu electricitate depinde de tipul de cablu, tipul de defecțiune, capacitatea de alimentare, localizarea defecțiunii și multe altele. Deși este foarte ușor să localizați defecțiuni la liniile aeriene, prin inspecții vizuale, este dificilă, în majoritatea cazurilor, verificarea cablurilor din conducte sau cablurile subterane invizibile îngropate sub suprafața pământului.

     Defectele comune sunt legate fie de izolație, fie de rezistență. Un test de izolație determină starea izolației dintre conductor și ecran sau alt conductor de fază, masă sau cablu la alt nivel de tensiune.

Depistarea defectelor din blurile electrice - Izolatia cablurilor și testarea rezistenței

Test de înaltă tensiune DC - Test de izolare

     Pentru verificarea problemelor de izolație se utilizează o tensiune înaltă. Atunci când se aplică tensiunea înaltă la cablu, cantitatea de curent ce se scurge in izolatie indică dacă există probleme de izolare.
     Cablul este considerat bun atâta timp cât acest curent de scurgere se încadrează în limitele de proiectare; în caz contrar, un flux mai mare de scurgere a curentului indică o izolație necorespunzătoare care poate necesita înlocuirea cablului.
     Deoarece nici o izolație nu este perfectă, va exista întotdeauna un curent de trecere, dar acest lucru ar trebui să fie foarte scăzut în ordinea microamperilor.
Testarea cablurilor prin aceasta metoda se face folosind un tester de izolație (Inductor)
      Testarea se efectuează cu ajutorul unui contor cu dublă destinație, cum ar fi testerul de izolație Megger, care are atât rezistența ohmică cât și rezistența la izolație. Instrumentul de testare este plasat între conductorul testat și sol la același capăt al cablului.
     Testul se efectuează apoi între conductorii de fază, precum și între fiecare conductor și sol pentru a determina rezistența de izolație sau orice scurtcircuit între conductori.

Test de continuitate a buclă

     În testul de continuitate, se află un scurtcircuit între conductor și sol la celălalt capăt al cablului. Cu contorul pe intervale de continuitate, măsurarea se face la sfârșit fără scurtcircuit, între fază și neutru.
     O rezistență de peste 10 ohmi indică o problemă, iar neutrul și conductorul trebuie testate independent utilizând un alt cablu cunoscut, care acum acționează ca cale de întoarcere. O deschidere indică un cablu rupt în neutrul conductorului. O rezistență de peste o sută de ohmi indică un cablu corodat.

Depistarea defectelor din cablurile electrice - Segmentarea și testarea

     Aceasta implică testarea distanțelor scurte ale cablului și, uneori, necesită tăierea izolației cu riscul de a reduce fiabilitatea cablului. Cablul este împărțit în secțiuni mai mici până când secțiunea defectă este determinată cu ajutorul unui tester de continuitate sau a unui tester de izolație.
Aceasta este o metodă intensivă de muncă și poate presupune excavarea cablurilor subterane.

Utilizarea indicatorilor de circuit defecți (FCI)

     FCI-urile sunt dispozitive care sunt, de obicei, prinse în jurul unui conductor, pentru a măsura curentul de defect prin cablu. Cu toate acestea, indicatorii vor identifica doar dacă există o defecțiune într-o anumită secțiune, dar nu pot identifica locația exactă.
     Dispozitivele pot reduce timpul necesar depanării unei defecțiuni a cablului, iar unele au chiar alarme sonore. Odată ce se identifică o secțiune de avarie, se folosesc și alte mijloace de identificare a defecțiunii. Metoda Thumping poate fi folosit pentru a identifica locația exactă.

Depistarea defectelor din blurile electrice - Concluzii

Durerea presupune aplicarea unei tensiuni înalte la cablul testat. Acest lucru provoacă un arc cu curent ridicat, care generează un zgomot puternic care poate fi auzit deasupra solului. Această tehnică elimină nevoia de tăiere și îmbinare a cablului, după cum este necesar, în metoda secționării.

Pentru a genera un sunet audibil care poate fi auzit deasupra solului, curentul trebuie să fie foarte ridicat, la câțiva mii de amperi și necesitând o tensiune de aproximativ 25KV. Acest lucru poate încălzi cablul și poate duce la degradarea izolației. Cu toate acestea, cu bună grijă și experiență, metoda poate oferi rezultate bune, cu o degradare minimă a izolației.

Sistem radar sau Reflectometrie (TDR)

     Tehnica TDR implică trimiterea unui semnal de energie scăzută în cablu și nu produce degradarea izolației. Această metodă folosește un set de radare care trimite un impuls de curent de scurtă durată în cablul suspect. Dacă există o defecțiune, cum ar fi o discontinuitate, o parte a impulsului este reflectată înapoi la setul de radare. Distanța se calculează apoi folosind viteza și timpul necesar pentru ca undele să se răspândească la și de la defecțiune.
     Metoda utilizează o urmă a semnalului pentru a arăta distanțele aproximative. TDR nu indică tipul de defecțiune și nu specifică locația exactă.
Cu toate acestea, rezultatele sunt de obicei suficiente în unele teste. Prin restrângerea defecțiunii la o anumită secțiune, aceasta acționează ca un ghid pentru teste suplimentare, cum ar fi baterea pentru a obține locația exactă cu precizie.

Folosind atât Radar, cât și Thumper

Deoarece radarul nu identifică locația exactă, metoda Thumper poate fi utilizată pentru a identifica locația după ce radarul oferă locația aproximativă. Pulsul tensiunii de strapungere distruge decalajul, iar arcul corespunzător este indicat în traseu.

Concluzie

     Defecțiunile cablurilor pot rezulta din deteriorarea mediului, manevrarea necorespunzătoare, izolarea, scurtcircuitul, printre alte cauze. Nu ar trebui să fie tolerată nicio defecțiune a cablului electric și toate acestea trebuie reparate cât mai repede posibil. Cu toate acestea, nu este întotdeauna posibil să se vadă defecțiunile cablului înainte ca acestea să fi eșuat complet sau să provoace unele efecte nedorite.
     Pentru cablurile aeriene, este suficientă o inspecție vizuală, dar acest lucru nu poate fi aplicat cablurilor subterane și trebuie utilizate alte metode pentru a le testa. Deoarece există diferite tipuri de defecte și cauze, este important să cunoașteți tipul de defecțiune posibilă și cea mai bună metodă sau combinație de metode pentru a localiza cu precizie defecțiunea.

Rezistoarele cu film de carbon

Unul dintre cele mai utilizate "dispozitive pasive" într-un circuit electric sau electronic este, fără îndoială, rezistorul. Deoarece are o gamă largă de aplicații, acestea se găsesc în diferite formate si constructii. În funcție de tipul constructiv, aceste dispozitive sunt adesea clasificate ca rezistoare fixe sau variabile. Cu toate acestea, rezistoarele, fie fixe, fie variabile, nu sunt bazate pe aceleasi materiale și sunt denumite în funcție de tipul lor de construcție.
Unul dintre aceste tipuri de rezistoare este rezistorul cu film de carbon, despre care vom si discuta în acest articol.

Ce este un rezistor cu film de carbon?

Este evident din denumirea acestuia,"rezistor cu film de carbon", că acest rezistor este fabricat din peliculă de carbon. Filmul de carbon este infasurat pe un filtru din ceramică. Acesta este de fapt un tip de rezistor fix, ceea ce înseamnă că oferă doar o singură valoare de rezistență. Aici filmul de carbon joacă rolul de material rezistiv care limitează fluxul de curent într-un circuit.
Astfel, într-o singură linie putem defini un rezistor de film de carbon ca:
Rezistența filmului de carbon este un rezistor fix care folosește un film de carbon care este infasurat pe un suport din ceramică, pentru a restricționa curgerea curentului.
In figura de mai jos putem vedea cum arată un rezistor cu film din carbon.

Rezistor cu film de carbon

Precizia rezistenței oferite de acest rezistor se datorează tăierii elicoidale a peliculei de carbon. Aceasta și alte caracteristici ale construcției sunt discutate în secțiunea "Construcție" a articolului.
Acest rezistor nu are un simbol special pentru reprezentarea in schemele electrice. De fapt, simbolul este identic cu cel al unui rezistor normal, al unei linii zig-zag sau al unei cutii dreptunghiulare (standardul IEC).
Cu toate acestea, pentru a diferenția că rezistorul utilizat în circuit este un rezistor cu film de carbon, valoarea rezistenței rezistorului este notata cu prefixul "CR". De exemplu, dacă am folosit un rezistor de 120kΩ cu film de carbon, atunci vom scrie ca CR120kΩ, pentru a indica același lucru.

Rezistoarele cu film de carbon - Construcție

Rezistențele filmului de carbon sunt construite sau fabricate utilizând un procedeu de depunere. Așa cum am menționat mai devreme, un film de carbon este depus pe un substrat ceramic. Acest film de carbon restricționează fluxul și, prin urmare, este partea importanta a acestui rezistor. Din acest motiv rezistorul a si primit denumirea de "Deristor cu film de carbon". O hidrocarbură, cum ar fi metanul sau benzenul, este cracată la o temperatură ridicată de 1000 de grade C, în jurul unui suport ceramic. Deoarece doar grafit pur(Carbon), este utilizat pentru distribuția pe substratul ceramic, zgomotul produs de rezistorul de film de carbon este scăzut.
Rolul substratului ceramic este acela al unui izolator la căldură sau electricitate. Prin urmare, prezența sa face ca acest rezistor să reziste la temperaturi ridicate fără a se deteriora valorile prestabilote.
Figura de mai jos prezintă o schemă a construcției rezistorului de carbon.

Rezistor cu film de carbon

Aici observăm că filmul de carbon are o formă elicoidală. Așa cum am menționat deja, ajută la obținerea unei valori exacte a arezistenței pentru acest rezistor. Acest lucru ajută la creșterea lungimii efective a rezistenței, în timp ce lățimea rezistorului va scadea. Valoarea rezistenței este ajustată prin creșterea / micșorarea lungimii traseului elicoidal (deoarece rezistența este direct proporțională cu lungimea). Un strat de epoxidic este dat filmului de carbon pentru protecția acestuia.
Cele două capace de capăt prezentate în figură sunt de fapt metalice, iar cei doi conductori de legătură din cupru sunt atasati la cele două capete ale acestor capace metalice.
Deci, cum ajută stratul de film de carbon să limiteze fluxul de electroni?
De fapt depinde de lățimea stratului de film de carbon. Pentru o valoare de rezistență ridicată, se alege un strat subțire. Deoarece lățimea este mai mică, există mai puțin spațiu pentru deplasarea electronilor liberi. În mod similar, pentru o valoare scăzută a rezistenței, se alege un strat gros. Deoarece lățimea este mai mare, există mai mult spațiu pentru curgerea electronilor liberi; prin urmare, restricția fluxului curent este mai mică decât cea cu strat subțire.
Datorită utilizării carbonului pur, acest rezistor are un coeficient de toleranta temperatură  ridicat și se situează în intervalul de 2,5 × 10 -4 -4 Ω / ° C și -8 × 10 -4 -4 Ω / ° C.

Rezistoarele cu film de carbon - Avantaje și dezavantaje

Atunci când rezistoarele cu film de carbon sunt comparate cu alte rezistoare, primele au avantajul unui zgomot mai mic indus in circuit. De asemenea, au o toleranță mai mică.
Sunt de asemenea mai acesibile la pret, deoarece costurile de productie sunt mai mici.
Are o gamă largă de operare și, prin urmare, este utilizat pe scară largă.
Cu toate acestea, coeficientul său de rezistență la temperatura ridicat face ca rezistența să se schimbe cu ușurință cu o schimbare a temperaturii. O creștere a temperaturii ar scădea rezistența acestui rezistor, acesta este cu siguranță un dezavantaj uriaș.

Rezistoarele cu film de carbon - Utilizări și aplicații

După cum am menționat deja, aceste rezistoare pot rezista la temperaturi ridicate și la tensiuni înalte, prin urmare se gasesc numeroase aplicații în care aceste condiții trebuie îndeplinite.
Temperaturile de funcționare pot fi până la 350 de grade C și o tensiune de 15kV. Domeniile de aplicare a rezistoarelor cu film de carbon include surse de alimentare de mare putere, raze X, sisteme RADAR și laser.

Rezumat

Rezistoarele cu film de carbon sunt acele tipuri de rezistoare fixe în care un film de carbon este utilizat pentru funcția rezistivă.Se utilizează procesul de depunere pentru construcție, iar filmul de carbon, care este de obicei tăiat în formă elicoidală, este depus pe un substrat ceramic. Acest substrat acționează ca un izolator care ajută la rezistența la rezistență la temperaturi ridicate și la tensiuni înalte. Lătimea filmului de carbon determină valoarea rezistenței oferită de acest rezistor. În cazul în care lățimea este mai mică, adică dacă se folosește un strat subțire de carbon, rezistorul oferă o valoare ridicată de rezistență. În mod similar, dacă se folosește un strat gros de carbon, valoarea rezistenței rezistorului va fi scăzută. De asemenea, forma elicoidală a filmului de carbon poate fi de asemenea ajustată astfel încât lungimea efectivă a filmului de carbon să se schimbe în funcție de valoarea rezistenței. Lungimea efectivă este direct proporțională cu rezistența.
De asemenea, are un coeficient de temperatură negativ ridicat, care este, de asemenea, un dezavantaj major al acestui rezistor, datorită utilizării de carbon pur în construcția sa.
Majoritatea acestor rezistoare sunt utilizate în aplicații de înaltă temperatură și de înaltă tensiune, cum ar fi raze X, surse de alimentare cu energie înaltă.

Ati obeservat vreo-data atunci cad a-ti folosit diferite cabluri de alimentare,cabluri audio,USB,DVI,HDMI.....etc,un mic cilindru pe acestea?in cele mai multe cazuri acesta se afla pozitionat aproape de unul dintre capete.
Eu personal de cand am fost mic am remarcat acele "umflaturi" cilindrice pe cablu si ma intrebam "ce sunt alea?".Astazi v-om elucida misterul impreuna si ne vom documenta in legatura cu FILTRELE EMI (electromagnetic interference filter).


 Acest mic cilinrdu este confectionat din ferita.Filtrul de ferita este in forma cilindrica si are proprietati electromagnetice.Un filtru de ferita standard este format in general dintr-un conductor izolat trecut printr-un material magnetic.In cazul nostru particular este vorba de cablul de alimentare al telefonului si de inelul din ferita prin care se face o bucla.
Filtrul EMI joaca un rol foarte important intr-un circuit.Asa cum bine stim atunci cand curentul electric trece printr-un conductor creaza camp electromagnetic sau unde electromagnetice.Cablul respectic conduce in afara aceste unde electromagnetice si face ca aparatele din jur,sau chiar aparatul la care folosim acel cablu sa fie afectat de interferente magnetice.
In plus de aceste interferente putem sa luam in calcul si perderile de energic care apar la formarea radiatiei ceea ce duce la scaderea puterea furnizata de sursa de alimentare catre baterie sau a altor dispozitive conectate prin acel cablu.Acest lucru poate duce la un timp de incarcare mai mare,incarcare insuficienta,semnal slab.....
Fitrele din ferita au capacitatea de a opri si a bloca aceste emisii electromagnetice prin unde radio iesite din cablu .
Sper ca am reusit sa elucidez misterul micilor cilindrii de la capatul cablurilor si sa va fac sa constientizati importanta acestor mici"umflaturi" :).

Amplificator audio in clasa TD ?

Aceasta clasa de amplificare este folosita de cei de la Lab.gruppen .Termenul "TD" este folosit de acestia pentru a gama lor de amplificatoare de mare putere.Pentru a se diferentia de restul modelelor pe care acestia le fabrica si comercializeaza pe piata au introdus termenul de "Class TD".

TD este prescurtarea de la "Tracking Class D" iar aceasta denumire vine de la faptul ca un amplificator in clasa D este folosit de fapt pentru a produce o tensiune de alimentare care urmareste semalul de iesire de la un amplificator in clasa AB.

Destul de complicat de inteles nu este asa?......
Mai pe scurt si pe intelesul tuturor, putem spune despre Amplificatorul din Clasa TD ca este un amplificator in Clasa AB cu eficienta mult imbunatatita.

Tensiunea amplificatorului si tensiunea TD

Cel mai mare castig de eficienta sa obtinut la aceste amplificatoare prin adaugarea a doua convertoare in comutatie pentru a reduce pierderile de putere normale dintr-un amplificator clasa AB.
Convertoarele in comutatie ,sau sursele TD,alimenteaza amplificatorul Clasa AB cu o tensiune ce va urmarii semnalul de iesire cu un interval de +/- 6 V.



Etajul final se va comporta exact ca un amplificator in Clasa AB care functioneaza pe o sursa de alimentare de +/- 6V.
Etajul final pe clasa AB va actiona deasemenea si ca un filtru si va reduce semnificativ zgomotul surselor din TD.Intr-un amplificator Clasa D standard aceasta functie de filtrare era asigurata de un filtru rezonant format dint-o bobina de inductie si un condensator, in forma sa cea mai simpla.
Cand Amplificatorul TD este folosit cu o sarcina reactiva,puterea intoarsa inapoi in amplificator este preluata de etajul liniar.

Intrarea pe TD

Curentii din coboratorul de tensiune

Tipologia folosita pentru a asigura intrarea pe TD este step-down sau convertor coborator de tensiune (buck converter).
In figura alaturata vedem ca tranzistorul este controlat de un semnal PWM.Tensiunea de intrarea este tensiunea aplicata pe tot amplificatorul iar tensiunea de iesire este tensiunea cu care se alimenteaza etajul in clasa AB.

Principalele avantaje ale amplificatorului in "clasa" TD.

Informatii suplimentare legate de Clase si "Clase" de amplificare gasiti   aici. sau in articolul mai vechi "Clasele Amplificatoarelor Audio".

Prețul ridicat al energiei regenerabile raportat la sursele tradiționale de combustibil este cel mai mare dezavantaj lor. Deși industria energiei alternative a făcut pași mari înreducerea costurilor de productie, realitatea arata că este o mare diferenta cand vine vorba de paritatea cu combustibili fosili.

Un studiu recent a comparat preturile a diferite surse de combustibil de pe glob si sugerează că acest decalaj istoric de preț incepe în cele din urmă sa se stabilizeze.

Publicat în paralel în luna august de către Agenția Internațională pentru Energie și Agenția pentru Energie Nucleară,  editia anului 2015  a studiului anual, examinează "estimarea costurilor de producere a energiei electrice" și compară costurile de generare de energie electrică de la mai mult de 180 de facilități cu o serie de combustibil în 22 de țări. Rezultatele ar putea distruge unele percepții  cu privire la costurile de generare de anumiți combustibili.

De exemplu, se arată că costul tehnologiei nucleare este "aproximativ la egalitate" cu aceleași costuri prezentate în edițiile precedente. Potrivit studiului, acest lucru subminează o "tendinta în creștere", că costul energiei nucleare este in trend ascendent la scară globală.

Poate mai important, studiul arată că costurile de tehnologii regenerabile au scăzut în mod semnificativ în ultimii cinci ani, demonstrând că nu mai sunt cum le caracteriza inainte studiul ,"aberante ca cost."

Studiul analizează costurile unui număr de diferite tehnologii regenerabile, inclusiv solare, eoliene, hidro, geotermală și biomasă. Fotovoltaice solare arată cea mai mare scădere a prețurilor, în timp ce eolienele rămân cu pretul cel mai mic in tehnologiile regenerabile. De asemenea, studiul constată că marea majoritate a tehnologiilor incluse sunt cu emisii de carbon reduse sau zero emisii de carbon, ceea ce sugerează că țările participante la studiu arată o "schimbare clară" față de energia verde, indepartandu-se de combustibilii fosili.

Studiul recunoaște că prețurile pot varia în funcție de țară și de piață. Cu asta în minte, ea avertizeaza ca nimeni nu detine tehnologia care poate fi considerata a fi cea mai ieftina în toate circumstanțele. O varietate de factori trebuie să fie întotdeauna luate în considerare la elaborarea de concluzii cu privire la preț. Acestea includ factori variati ar fi costurile de sistem, structuri de piață, politicile naționale și disponibilitatea resurselor.

Daca privesti in capatul unei fibre optice,semnalul laser care trece prin acesta i-ti va arede ochiii si o sa orbesti.Efectul este acelasi ca a aunui bisturiu cu laser pe care il folosec medicii la diferite operatii in spitale,nu?
Acesta este al doilea cel mai popular mit intalnit in zilele noastre despre fibra optica,si este gresit din doua punce de vedere.Unu:majoritatea fibrelor optice nu reprezinta un pericol pentru globul ocular si Doi:Sunt alte pericole mult mai mari pe care ar trebui sa le luati in considerare atunci cand montati sau folositi fibre optice.Sa incepem cu aspectul referitor la siguranta si sanatatea ochilor:
Majoritatea fibrelor optice folosesc puteri mult prea mici pentru a putea vatama ochiul uman.In locul LASERelor se folosesc diode LED (Light Emitting Diode) care sunt de mii de ori mai putin puternice decat laserul folosit in medicina.Doar cateva din cablurile cu fibra optica folosite in retele sunt periculoase ,si aici ma refer la cablurile folosite la posturile de televiziune(CATV) si cateva sectoare din telefonie folosec lasere adevarate care sunt suficient de puternice pentru a putea afecta ochiul uman.Iar in aceste sisteme doar personal bine calificat are acces si numai pe baza unui program bine stabilit de intretinere.
Deasemenea lumina iese din fibra optica sub forma unui con cauzat de modul in care lumina strabate fibra optica.Din acest motiv cu cat capatul fibrei este mai departe de ochi cu ata pericolul este mai mic.Mai exact pericolul de expunere la razele laser scade cu patratul distantei.Lumina care se expandeaza la iesirea din fibra optica nu se poate concentra pe retina .
Majoritatea sistemelor bazate pe fibra optica functioneaza cu lumina ce ale lunginea de unda peste 1000nm.Lichidul din ochi absoarbe puternic aceste niveluri prevenind vatamarea retinei.Totusi este posibil ca corneea sa fie afectata daca tineti fibra optica foarte aproape de ochi si timp indelungat!
Sa fim seriosi ,este o prostie sa privesti intr-o fibra optica mai alec ca nu sti ce anume se transmite prin ea.Majoritatea retelelor de fibra optica foloseste lumina invizibila pentru ochiul uman indiferent de puterea de transmisie din acel sistem.Si daca puterea este suficient de mare ca sa reprezinte o problema ,afectarea retinei este probabil ireversibila.Asa ca cel mai bine este sa nu priviti intr-o fibra optica direct.Folositi un dispozitiv de masurare a puterii daca doriti sa verificati functionalitatea fibrei.
Asadar,care sunt adevaratele probleme legate de siguranta utilizatorilor atunci cand vine vorba de folosirea fibrei optice in sistemele de zi cu zi?Sunt doua parti majore:
Depozitarea corespunzatoare a cioburilor de sticla cauzate de ruperea accidentala a  fibrei si doi,folosirea corespunzatoare a substantelor chimice de curatare si a adeziviilor speciali de lipire folosite in timpul lucrului cu fibra optica.
Intotdeauna depozitati cu atentie resturile de fibra optica.Recomandam folosirea unui borcan inchis cu capac pentru a pastra in siguranta resturile sau alte substante posibil daunatoare.Aveti grija la resturile de sticla care pot ajunge pe haine sau pe covor.Cautati si inlaturati toate resturile cazute indiferent cat sunt de mici.

Aveti grija cand manuiti substante periculoase .Unele substante de curatare si adezivii folositi la lipirea fibrei optice la capetele terminale sunt inflamabile iar unele sunt periculoase la inhalare si pot cauza reactii adverse sau alergii.Lucrati intotdeauna in spatii bine ventilate ,evitati contactul cu pielea si stergeti cu atentie toate picaturile prelinse pe suprafata de lucru.